Sunt cazuri în care salariatul unei societăţi produce prejudicii materiale angajatorului său, iar acesta doreşte să recupereze paguba produsă de salariat.
Pentru a fi îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii patrimoniale a salariatului trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
– Persoana care a produs prejudiciul să aibă calitatea de salariat la angajatorul păgubit (respectiv să existe un contract individual de muncă între cele două părți);
– Să existe un prejudiciu cert, lichid şi exigibil în patrimoniul angajatorului;
– Fapta săvârşită de salariat să aibă un caracter ilicit şi să fie săvârşită în legătură cu munca sa (să fi fost încălcată o atribuţie de serviciu prevăzută în contractul de muncă, fişa postului sau regulamentul intern);
– Între fapta săvârșită de salariat și prejudiciul suferit de angajator să existe o legătură de cauzalitate;
– Să fie dovedită vinovăţia salariatului.
Prejudiciul poate fi recuperat prin două căi:
1. Calea amiabilă – temei legal art. 254 alin (3) şi (4) Codul Muncii
Angajatorul poate solicita salariatului în cauză, printr-o Notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării notei de constatare şi evaluare a pagubei.
Legea nu specifică termenul maxim în care salariatul și angajatorul pot decide, de comun acord, recuperarea pagubei produse de salariat, în schimb oferă un termen minim sub care nu se poate coborî.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor nu poate fi mai mare decât echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie.
În prezent, valoarea salariului brut pe țară este de 975 de lei (de la 1 iulie 2015 va fi de 1.050 de lei), astfel, pentru a putea fi folosit acordul părților pentru recuperarea prejudiciului, contravaloarea acestuia nu trebuie să depăşească 4875 de lei (de la 1 iulie 2015 va fi de 5250 de lei).
Astfel, atunci când contravaloarea pagubei depăşeşte pragul de cinci salarii minime brute pe economie, nu mai este posibil un acord al părţilor cu privire la recuperarea pagubei, pentru întreaga sumă fiind nevoie să se apeleze la apelarea la instanţele de judecată.
2. Acţionarea în instanţă – temei legal art. 169 din Codul Muncii
În conformitate cu art. 169 din Codul Muncii, nicio reţinere salarială nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. În plus, reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Acţiunea se depune la tribunalul pe raza căruia are sediul angajatorul în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune şi este scutită de taxă judiciară de timbru.